Curiozități

Incepe SCOALA: Top 4 probleme pentru copiii mici care fac ca inceputul scolii sa fie dificil

Clubul părinților conștienți

Cum este un profesor/învăţător eficient?

Orice cadru didactic stie ca la baza succesului in predare sta relatia dintre 
profesori si elevi. Dar, inevitabil, apar problemele de disciplina, lipsa de 
interes, teama de profesor sau lipsa de incredere a elevilor in propriile
 forte, obstacole cu care profesorii sunt nevoiti sa lupte in fiecare zi la 
clasa pentru a-si duce la indeplinire scopurile. Iti propunem sa discutam 
in randurile urmatoare despre ce inseamna sa fii un profesor bun, ce presupune
 o relatie buna profesor-elev si cum o poti construi.

MITURILE DESPRE UN PROFESOR BUN

Mulţi profesori pornesc în activitatea lor de la o serie de mituri care definesc ce înseamnă un 

bun profesor: un profesor bun este întotdeauna calm, nu are prejudecăţi şi nu este părtinitor,

 are acelaşi grad de acceptare faţă de toţi elevii, ştie toate răspunsurile, nu face greşeli şi

 creeaza un mediu de învăţare stimulant, dar în acelaşi timp liniştit şi ordonat. Cu alte

 cuvinte, un profesor ar trebui să fie un om mai bun decît majoritatea dintre noi. Noi îţi 

propunem o alta definiţie a profesorului eficient: profesorul care stabileşte o relaţie bună 

cu elevii săi.

CE ÎNSEAMNĂ O RELAŢIE BUNĂ 

ELEV-PROFESOR?

Citeşte mai mult aici:

http://www.suntparinte.ro/cum-este-un-profesor-eficient

Fiecare copil este oglinda familiei în care trăieşte

Tu faci atmosfera. Dacă gândeşti pozitiv, îl înveţi şi pe copilul tău să facă la fel.

Tu, adultul, părintele, eşti cel care creează atmosfera din casă, eşti cel 
care face să răsune casa de râsete sau de plânsete. Tu eşti cel care
 impune starea de spirit. De exemplu, dacă pe covorul proaspăt curăţat
 tocmai ţi-a spart copilul un pahar plin cu suc, şi cioburile s-au răspândit 
în toată casa, iar sucul... probabil că nu va mai ieşi la spălat, ce faci? Începi 
să ţipi la copil, să-l faci cu ou şi cu oţet sau îi spui „nu-i nimic, lasă că o
 să strâng eu cioburile şi o să curăţ covorul; nu-i nimic, se mai întâmplă..“?

 
Tu faci atmosfera. Dacă gândeşti pozitiv, îl înveţi şi pe copilul tău să facă la fel. 
Copilul e ca un burete care absoarbe tot ce are în jurul său. Gândiţi mereu pozitiv .
 Luaţi şi scoateţi în evidenţă partea bună a lucrurilor, partea frumoasă a 
întâmplărilor şi a oamenilor.

(Michiela Poenaru, Eu te-am făcut, eu te omor, Editura Coresi, p. 122-123)

TEMELE PENTRU ACASĂ

Cand devin temele o sarcina suparatoare?

De nenumarate ori efectuarea temelor pentru acasa constituie o mare problema pentru copilul tau, posibil la intrarea in clasa I sau chiar si mai tarziu. Observi ca din ce in ce mai des esti nevoit sa il distragi de la joaca si sa ii amintesti ca are teme de facut, iar timpul este nemilos... In acest caz trebuie sa observi ce anume il determina pe copil sa considere tema data acasa ca pe o sarcina suparatoare: este posibil ca acesta sa aiba unele deficiente de concentrare a atentiei in clasa, sa aiba un ritm de lucru lent, sa intampine greutati in rezolvarea sarcinilor scolare. Aceste ramaneri in urma pot determina stari de frustrare in clasa, copilul devenind din ce in ce mai putin interesat de noua lui ipostaza, aceea de “elev”, ceea ce il face ca acasa sa se intoarca cat mai mult spre vechea lui preocupare - jocul.

Ce puteti face? Ce va poate ajuta in acest caz?

Pentru ca rezolvarea temelor in familiile care intampina astfel de probleme sa nu devina un adevarat “razboi” intre parinti si copil, este bine ca ambii parinti sa inteleaga ca din partea copilului este nevoie de un efort deosebit pentru respectarea unor reguli pe care le stabiliti de comun acord cu acesta. Sunt foarte importante si discutiile cu invatatoarea legate de comportamentul copilului in timpul orelor.

1. Copilul isi va nota temele intr-un caiet (fie cel de clasa, fie un caiet special) 

Daca ai constatat ca uita sa isi noteze tema, stabileste un regulament prin care sa ii acorzi pe cardul personal puncte pentru temele insemnate in caiet. In cazul cand copilul este abia in clasa I si nu reuseste sa isi noteze singur tema, o poti ruga pe invatatoare sa ii noteze tema (acest lucru se practica de obicei pana incep ei perioada abecedara) sau sa numeasca un alt copil din clasa (poate chiar pe colegul lui de banca) sa il ajute. In cazul in care copilul tau spune ca este si el capabil sa isi noteze, ai incredere in el, dar roag-o pe invatatoare sa verifice discret modul in care si-a notat noua tema. Daca ai constatat ca el depune un efort in acest caz, recompenseaza-l cu puncte in cardul personal.

2. Efectuarea temelor se face in acelasi loc, fara surse de distragere a atentiei copilului

Este foarte important ca locul in care isi face temele copilul sa fie unul linistit, de preferat ar fi sa aiba un birou personal. Obisnuieste-l chiar inainte de a incepe scoala cu biroul lui personal la care poate sa deseneze, sa coloreze, sa faca diverse activitati pregatitoare. Verifica eventualele surse perturbatoare: factori vizuali sau sonori (muzica, jucarii, calculator, radio, televizor) alte surse: frati mai mici, unii membri ai familiei.

3. Temele se fac la aceeasi ora!

Stabiliti impreuna cu copilul momentul in care acesta incepe sa isi rezolve temele. Nu este foarte importanta ora ci momentul zilei: de exemplu dupa o anumita pauza de la masa de pranz sau dupa somnul de pranz. Daca ai constatat ca puterile copilului sunt refacute dupa o mica perioada de somn, acorda-i aceasta perioada de refacere. Important este ca acest moment sa nu fie schimbat deoarece pot sa apara dificultati in rezolvarea temelor. Nu este recomandata rezolvarea temelor seara tarziu dupa ce te intorci de la munca.

4. Stabiliti impreuna cu copilul timpul maxim acordat fiecarei teme in parte!

Daca copilul iti cere ajutorul, asaza-te alaturi de el la birou si parcurgeti impreuna tot ce este de rezolvat pentru a-ti face o imagine despre ceea ce a inteles si stie sa faca. In cazul in care constati ca nu a inteles anumite lucruri, nu il certa! Explica-i-le cu calm si spune-i ca ti-ar placea ca a doua zi sa iti explice el ce are de facut pentru ca sigur se va descurca mult mai bine decat tine! In acest mod contribui la cresterea increderii in fortele proprii si il ajuti sa isi revizuiasca putin atitudinea fata de ceea ce se face in clasa. Stabiliti apoi pentru fiecare tema cateva conditii legate de aspect, corectitudine, timp de rezolvare. Invita-l sa treaca la rezolvare dar observa modul in care lucreaza. Propune-i chiar sa cronometrati timpul necesar rezolvarii fiecarei teme si acorda-i un bonus in puncte daca au fost respectate conditiile stabilite.

5. Alcatuiti impreuna cu copilul un plan de recompensare cu puncte 

Invata sa negociezi cu copilul in legatura cu ceea ce doresti de la el in efectuarea temelor. Va deveni foarte cooperant cand ambii parinti ii vor arata ca aceste reguli nu sunt “impuse”ci stabilite de comun acord. Cere-i copilului sa se autoevalueze si fii darnic atunci cand merita apreciat! Il vei ajuta sa isi dezvolte stima de sine si capacitatile de autoapreciere.

6. Planul meu pentru temele de acasa- 

Reguli de joc (adaptare dupa M. Döpfner, S. Schürmann, G. Lehmkuhl, Copilul hiperactiv si incapatanat, Editura RTS, Cluj Napoca, 2004)

Iti propunem mai jos un model de plan pentru a-l determina pe copil sa participe cu interes la respectarea regulilor de joc:

Calculeaza-ti punctele!

Pasul I: 
Daca ai respectat regulile stabilite pentru efectuarea temelor, ai voie sa iti acorzi maxim 5 puncte. Cate puncte crezi ca meriti? Incercuieste cifra corespunzatoare: 1 2 3 4 5 
Daca sunt foarte multumiti de tine si parintii iti pot acorda maxim 5 puncte. 
Roaga-i sa te aprecieze incercuind cifra corespunzatoare! 1 2 3 4 5 
Total puncte obtinute la Pasul I: ............... 

Pasul II: Reguli suplimentare: (Model)
Descrieti tipul de comportament si stabiliti impreuna cate puncte va primi copilul 


Obtin puncte in plus daca: Numar de puncte
Imi notez in fiecare zi temele in caiet ...........
Imi fac singur temele ...........
Respect programul de lucru ...........
Lucrez suplimentar, etc ...........
Total puncte obtinute la Pasul II ...........

Faceti impreuna o contabilizare a punctelor la un interval de timp (1-2 saptamani)


Data Ziua Numar de puncte acumulate
Luni ...........
Marti ...........
Miercuri ...........
Joi ...........
Vineri ...........
Total puncte acumulate (pasul I si II) ...........

Pot schimba punctele acumulate! (Model)
Stabiliti impreuna o lista cu dorinte pentru recompensele suplimentare (5-10 recompense). Acceptati-le si pe acelea cu care nu sunteti absolut de acord, dar ganditi-va si la unele activitati pe care ati dori sa le faceti impreuna. Acest lucru il determina pe copil sa se autodepaseasca, permitand in acelasi timp parintilor sa puna in discutie schimbarea unor comportamente indezirabile (nedorite) cu unele dezirabile. 


Numar de puncte Pot fi schimbate in
........... Un joc impreuna cu parintii
........... O ora de stat in plus la joaca
........... ...........
........... ...........
........... ...........
........... ...........Sursa: Durac Valentina, Profesor psiholog

Colegiul National “Kemal Ataturk”, Medgidia, jud. Constanta.

http://www.suntparinte.ro/o-problema-a-intregii-familii-temele-pentru-acasa

CUVINTE CARE NU TREBUIE NICIODATA ROSTITE IN FATA COPILULUI

In incercarea de a facilita intelegerea cuvintelor de catre copil, unii parinti distorsioneaza in mod voit pronuntarea cuvintelor. Unii le pronunta incorect, altii le intoneaza diferit, imitand dictia copilului. Specialistii sustin ca nu parintii trebuie sa isi imite copiii, ci invers. Cei mici invata sa articuleze cuvinte prin ascultarea cuvintelor rostite de parinti si prin imitarea acestora. Drept urmare, acestia au responsabilitatea de a pronunta cuvintele corect, pentru a nu produce confuzii.

FOLOSESTE INTERJECTII CAT MAI RAR Nu este nicio problema sa folosim, de exemplu, interjectii pentru identificarea unor animale in dialogul cu cei mici. Problema intervine atunci cand inlocuim toate cuvintele unei propozitii cu substitute sau atunci cand sunt folosite multe diminutive. Astfel se intarzie momentul in care copilul va incepe sa vorbeasca. Este de preferat folosirea frazelor scurte si clare precum „Acum mergem in parc". Instruiti toate persoanele care iau contact frecvent cu copilul sa procedeze in mod similar. AI GRIJA LA TIMBRUL VOCII In privinta intonatiei, unii specialisti sunt de acord cu varierea tonului vocii in conversatia cu cei mici ca forma de a construi o legatura afectiva cu ei. La urma urmei, evitarea totala a modificarilor de voce in dialogul cu proprii copii este aproape imposibila. S-a demonstrat faptul ca un copil reactioneaza diferit la vocea tatalui fata de cea a mamei. Timbrul grav, masculin produce o usoara agitatie la bebelus, facandu-l sa reactioneze mai prompt, pe cand vocea blanda, feminina conduce la dezvoltarea armonioasa a raspunsurilor corporale, nonverbale. Cu toate acestea, niciun timbru vocal nu este mai bun decat celalalt. Este foarte important ca bebelusul sa fie expus la o diversitate de voci pentru a-si dezvolta in cel mai bun mod posibil limbajul. PRONUNTA CORECT SI DES DENUMIREA OBIECTELOR Dezvoltarea limbajului este un proces lung si dificil, care se incheie in jurul varstei de 6 ani, cand copilul este deja in stare sa pronunte toate fonemele. Primele cuvinte sunt rostite intre varsta de un an si un an jumatate. De obicei primul cuvant este unul scurt, usor de pronuntat, precum „mama" sau „tata".Nu dupa mult timp copilul va fi capabil sa alcatuiasca propozitii scurte. Maturizarea limbajului depinde de stimulii primiti de catre copil din exterior. Daca fiul tau arata catre un obiect pe care il doreste, iar tu i-l vei inmana imediat, fara a-l lasa sa incerce sa ii pronunte numele, nu vei face altceva decat sa intarzii dezvoltarea verbala a copilului tau. Este indicat sa ii vorbesti copilului direct, cat mai normal, folosind cuvinte pe intelesul sau. Daca el va pronunta cuvintele in mod gresit, repeta-i de cateva ori varianta corecta. Daca in jurul varstei de 3 ani copilul inca nu reuseste sa lege propozitii scurte in mod corect, este bine sa faci o vizita unui specialist. SFATURI PENTRU A STIMULA DIALOGUL CU BEBELUSUL TAU • Cel mai bine este sa ii vorbesti copilului atunci cand acesta este atent. In timpul crizelor de plans sau in perioadele de indispunere nu va fi tocmai interesat de ceea ce ii vei spune; • Nu incerca sa folosesti alti stimuli in afara de contactul vizual, deoarece acestia ii vor distrage atentia de la ceea ce ii spui;  • Profita de situatiile obisnuite, de zi cu zi, pentru a exersa impreuna cu micutul tau. Vorbeste cu el pe diverse teme, spune-i numele obiectelor care il inconjoara. Astfel, cuvintele ii vor ramane mai usor intiparite in memorie deoarece vor avea o semnificatie pentru el; • Pronunta intotdeauna cuvintele in mod corect. Daca se poate, variaza tonul vocii, ridica-l usor apoi coboara-l la normal. Nu incerca deocamdata sa ii spui un cuvant pe litere; • In timp ce mananca, ii poti mentiona numele mancarii, sau pe cel al obiectelor de pe masa; • Cand ii faci baie, spune-i cum se numesc partile corpului sau si povesteste-i in cuvinte ceea ce ii faci in propozitii clare si scurte precum „parul se uda cu apa"; • Faceti comentarii cu privire la forma si caracteristicile jucariilor sale; • Povesteste-i o intamplare din timpul zilei folosind detalii interesante pentru copil; • Citeste-i povesti inainte de culcare. Incearca sa citesti pe voci pentru a-i starni curiozitatea; • Du-ti copilul in parc, la zoo sau intr-un magazin si numeste animalele sau lucrurile pe care le vede; • Ascultati povesti si cantati impreuna cantecele pentru copii. Tu cum iti ajuti copilul sa invete sa vorbeasca?

Incepe SCOALA: Top 4 probleme pentru copiii mici care fac ca inceputul scolii sa fie dificil

Incepe scoala si pentru unii parinti poate fi o binecuvantare: copiii intra in rutina orelor de clasa si a temelor, iar ei nu mai sunt nevoiti sa le faca un anumit program de petrecere a timpului liber. Pentru altii insa, inceperea scolii poate fi si un motiv serios de stres: copiii nu sunt pregatiti pentru scoala.

 Iata 4 probleme cu care se pot confrunta parintii copiilor care pasesc prima data pragul scolii si recomandarile venite din partea specialistilor EmpoweringParents.

  1. Copilul meu e agresiv

“Copilul meu de 6 ani merge la scoala si sunt stresata, pentru ca in gradinita obisnuia sa bata si sa muste copiii. A fost destul de agresiv, chiar si cu educatoarele”.

 Multi copii sunt agresivi pentru ca nu stiu sa se comporte altfel intr-o situatie in care sunt stresati sau anxiosi. Unii copii au abilitatea de a-si stapani sentimentele, altii insa sunt foarte sensibili. In cazul in care copilul se stapaneste foarte greu, este de datoria ta, ca parinte, sa-i arati cu mult calm si multa iubire, cum sa gestioneze o situatie dificila. Vorbeste-i numai cand este calm, in termeni pozitivi. “Sunt asa de fericit(a) ca incepi scoala. Te vei distra de minune cu noii colegi. Vei face lucruri noi, vei invata lucruri noi alaturi de ei”.

De asemenea, poti realiza un tabel cu reguli – “Nu lovi”, “Nu musca”, “Fii politicos”, “Fii dragut”. Explica-I ca este baiat/fetita mare si ca are de respectat alte reguli, potrivite cu varsta ei. Pe langa tabelul cu reguli poti crea si Panoul de fapte bune, unde sa-i adaugi buline colorate de fiecare data cand a fost cuminte, acasa sau la scoala. Puteti stabili un numar de “X” buline la acumularea carora poate primi o recompensa: x minute in plus petrecute in fata televizorului/calculatorului, o poveste in plus etc.

In cazul in care, dupa inceperea scolii, agresivitatea continua, coopereaza cu invatatoarea, astfel incat aceasta sa-si dea seama ca esti preocupata si activa pentru a remedia situatia.

2. Copilul meu nu-si fac prieteni

“Copilul meu intra in clasa I si nu isi face foarte usor prieteni. Nu a fost invitat la gradinita decat de un singur copil la ziua lui. Din cate mi-am dat seama, restul copiilor se intalnea destul de des pe la petrecerile celorlalti. Ce sa fac? Nu vreau sa fie si la scoala la fel”.

 Este foarte greu sa iti privesti copilul si sa iti dai seama ca nu este chiar atat de activ social precum ceilalti copii, mai ales cand ai senzatia ca este exclus din cercurile colegilor. Toti parintii isi doresc ca cei mici sa fie usor acceptati si integrati intr-un colectiv.

Vorbeste cu copilul tau, afla-i sentimentele.  Ce parere are el despre prieteni. Uneori, pentru copil, sa aiba unu-doi prieteni este suficient. Nu se simte nefericit, asa cum crezi tu. Asa ca, inainte de a rezolva o problema, fii sigur(a) ca ai una. Daca cel mic nu are nicio problema in a avea putini prieteni, n-ar trebui sa ai nici tu. Multi parinti isi retraiesc copilaria prin ochii copiilor lor. Si daca ei au suferit ca n-au avut prieteni in copilarie, cred ca la fel se petrece si cu copilul lor. Intreaba-te daca nu cumva aceasta este o problema a copilului din tine si nu a copilului tau. In acest caz trebuie sa intelegi si sa accepti ca cel mic poate fi o persoana introvertita, care se simte coplesita de mediile aglomerata si ca se simte foarte bine intr-un mediu restrans, cu putini prieteni cu care sa se joace in liniste.

Insa daca cel mic sufera ca nu isi face prieteni, este momentul sa actionezi. Invita copii la tine acasa. Fa cunostinta cu parintii altor copii si roaga-i sa-l invite pe al tau la ei acasa. In acest fel el se va obisnui cu alte medii, va scapa incet-incet de timiditate si va putea sa isi faca mult mai usor prieteni.

De asemenea, sunt copii care pur si simplu nu stiu cum sa se comporte in societate si este respins de ceilalti din aceasta cauza. Sunt copii care fac tot timpul pe sefii sau carora nu le place sa-si imparta jucariile, sau care sunt foarte sensibili si atunci le este mai greu sa isi faca prieteni, insa odata descoperita problema, iti poate fi mai usor sa o rezolvi.

3. Copilul meu nu se concentreaza

“Copilul meu nu reuseste sa fie atent la lectii. Va incepe clasa a III-a scoala, unde va trebui sa citeasca, sa socoteasca. Ar face orice altceva, ar alerga, ar desena, decat sa invete. Are ADHD?”

Pentru un copil de clasa a III-a, mai ales daca e baiat, este normal sa aiba multa energie, iar diagnosticarea cu ADHD necesita multa supraveghere din partea unui specialist. Insa, multi baieti de aceasta varsta prefera sa alerge si sa se joace decat sa invete. Dar si invatatul are rostul lui in evolutia copilului, asa ca are nevoie de ajutor.

Pentru inceput este bine sa porti o discutie cu invatatoarea, pentru a afla care sunt ingrijorarile ei. Un copil neatent poate insemna si un copil caruia ii lipseste organizarea. Cum el este prea mic sa inteleaga, ii poti face tu organizarea. Cumpara-i o agenda in care sa aiba planificate pe zile activitatile pe care urmeaza sa le faca, la scoala sau acasa.

Acasa, fa-i un spatiu linistit, luminos, in care sa-si pregateasca lectiile. Pentru a-si consuma energia, ofera-i un ragaz cand vine de la scoala, timp in care sa alerge, sa se relaxeze, sa manance, inainte de a incepe sa-si faca temele. Creeaza o rutina stricta in acest sens, astfel incat el sa se obisnuiasca cu un program. Seteaza-i termene pentru fiecare activitate in parte, iar sarcinile sa fie mici. De exemplu “Ai x de minute la dispozitie sa stai la birou si sa termini tema la matematica. La final ai y minute pauza”. Seteaza timpul in concordanta cu dificultatea temelor.

Limiteaza accesul la calculator, televizor in timpul saptamanii si asigura-te ca doarme suficient de mult noaptea.

4. Copilul meu nu mai vrea sa mearga la scoala

 “Copilul meu nu a vrut la gradinita, iar acum nu vrea la scoala. Este speriat ca va intra la o scoala noua, cu profesori noi si alti copii. Ce sa fac sa-l ajut?”.

Inceperea unei noi etape poate fi un moment terifiant pentru copii, insa face parte din viata. Vestea buna este ca majoritatea copiilor se adapteaza foarte repede. Pana la urma se vor integra, chiar daca dureaza cateva zile, saptamani sau luni. Acasa, vorbeste in termeni cat mai frumosi despre scoala. “Ai acolo multe lucruri frumoase, o sala de sport extraordinara unde poti incerca mai multe sporturi, vei invata atat de multe lucruri noi. Vei putea sa citesti in curand, sa socotesti!”. Orice stii ca-i face placere copilului tau, accentueaza ideea ca prin scoala va capata si mai multe abilitati sa faca respectivul lucru.

De asemenea, copilul trebuie sa stie ca a crescut, iar acum scoala este responsabilitatea lui, asa cum pana acum a fost gradinita.

Inceputul scolii poate fi o adevarata provocare, insa ca in orice activitate, lucrurile noi te sperie putin. Apoi, dupa ce intri intr-o anumita rutina, nu mai este nicio problema.